INTERVIURILE CONSIERGO: Adrian Ciobanu si Antoaneta Cojocaru

Interviul Consiergo: “Laboratorul de noapte” singurul de acest gen din Romania

Mi se pare ca am cea mai frumoasa meserie din lume” ne-a spus Antoaneta Cojocaru, actrita la Teatrul Bulandra si coordonatoarea “Laboratorului de noapte”, in timp ce Adrian Ciobanu, la randul sau actor al aceluiasi teatru, ne-a povestit despre constrangerile care ii fac pe artisti mai inventivi. Intr-un interviu special acordat Consiergo, cei doi actori ne-au impartasit cateva din experientele lor de dincolo de cortina si mai ales despre “Laboratorul de noapte”, un atelier unic de experimente teatrale.

Despre Antoaneta Cojocaru s-a scris “Demult n-am mai vazut o actrita care sa se daruiasca asa. La sfarsitul piesei (“Arlechino moare?”), cei care se uitau atent spre scena intunecata de la Bulandra puteau sa vada cum acolo ramasese o inima.” Actrita a terminat Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti la clasa profesorului Ion Cojar si momentan o puteti vedea in spectacolele teatrelor Bulandra, de Comedie, Godot si Green Hours.

“Adrian Ciobanu imbina trairea pasionala cu reprezentarea lucida a sentimentelor, pune accent pe cunoastere si stapanirea unei game largi de mijloace de expresie.” Adrian Ciobanu a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti la clasa profesori Ion Cojar si Leopoldina Balanuta si a lucrat cu mari regizori de teatru si film: Catalina Buzoianu, Liviu Ciulei, Alexandru Darie, Tompa Gabor, Horatiu Malaele, Dan Pita, Franco Zefirelli.

Cei doi actori ai Teatrului Bulandra fac parte din “Laboratorul de noapte”.

Consiergo: De ce “Laboratorul de noapte”?
Adrian Ciobanu: In anii ’70, regizorul Grotowski a infiintat un teatru-laborator pentru ca isi dorea sa lucreze si sa experimenteze cat mai mult cu actorii. Teatrul-laborator creeaza legaturi puternice intre actori si ii face sa evolueze. Asta am cautat si noi. La inceput repetam si noaptea, oriunde gaseam o sala libera, care de obicei avea si un decor in ea. Nu aveam un spatiu al nostru. Eu cred ca munca de laborator a fost si asta, sa ne adaptam la conditiile date. Era cald sau era foarte frig, ne adaptam la orice fara suparare. Ca urmare, in 2011 directorul Teatrului Bulandra, Alexandru Darie a deschis sala ” Laborator” pentru noi. Acolo era un atelier de pictura initial si acum este o sala de spectacol.

Consiergo: Ce inseamna “Laboratorul de noapte”?
Antoaneta Cojocaru: Esteun laborator de cercetare in arta actorului, in cadrul caruia eu propun teme de cercetare. Am studiat pe langa actorie si muzica si miscare, si mi-am dorit sa cautam sa imbinam aceste arte. Este un loc in care ne pregatim sa ajungem mai buni. “Laboratorul de noapte” e unic prin efortul pe care il depun actorii, prin nivelul performantei cat si prin felul in care este privit teatrul.

Consiergo: Cine participa la acest laborator?
Antoaneta Cojocaru: Pentru spectacolele noastre cel mai important a fost sa fie actori buni – vorbim aici de energie, de experienta, de disponibilitate. Am cautat sa formez echipe din oameni care vibreaza impreuna. Acum vin multi actori care isi doresc sa faca parte din laborator, iar eu primesc propuneri de a lucra spectacole-laborator si in alte teatre, ( ex: Opera Comica: “Peter Pan”, Teatrul de Comedie: “Cea mai puternica”). Oricum, ma intereseaza foarte tare si intersectia dintre generatii, pentru ca mi se pare ca este necesar acest transfer si nu se ocupa nimeni de el.

Consiergo: Trebuie sa precizam pentru cititori ca tu esti regizorul acestor spectacole (“Pescarusul”, “Arlechino moare?”, “Cea mai puternica”). De ce te feresti de acesta titulatura si preferi formularea “un spectacol laborator de Antoaneta Cojocaru”?
Antoanta Cojocaru: Pentru ca eu nu consider ca sunt regizor. Un regizor are o viziune in care actorii trebuie sa se incadreze, ori eu construiesc pentru si pe actori. Ma intereseaza dezvoltarea mijloacelor actoricesti. Tocmai pentru ca sunt actrita si stiu ce nevoie ai de asta tot timpul. Eu am avut noroc sa termin la un mare maestru – Ion Cojar, singurul care avea o metoda de predare a arta actorului, bazata in primul rand pe adevar. Poate tot ce fac acum are legatura cu asta, ca am primit o baza solida in scoala.

Consiergo: Voi sunteti casatoriti. A fost greu ca Antoaneta sa fie regizoarea ta?
Adrian Ciobanu: Antoaneta nu vorbeste ca o regizoare. Ea spune omeneste si actoriceste niste lucruri. Binele spectacolului ne obliga sa alegem cea mai buna varianta, fara ca cineva sa-si impuna punctul de vedere din orgoliu. Ca sa fii din ce in ce mai bun, trebuie sa renunti la orgolii.

Consiergo: Si munca voastra a fost si este rasplatita. De exemplu, saptamana trecuta…
Antoaneta Cojocaru: Da..saptamana trecuta am primit Inaltul patronaj al Casei Regale pentru spectacolele “Arlechino moare?” si “Pescarusul” . E o mare onoare si o disctinctie importanta pe care nu o are nicio formatiune teatrala in prezent. Ceea ce facem noi nu s-a mai inhamat nimeni sa faca. A fost un drum greu dar iata ca acum
incep sa se vada roadele, asa cum am sperat.

Consiergo: Au fost momente sau intamplari care v-au influentat perspectiva fata de meseria voastra?
Adrian Ciobanu: Perspectiva se schimba tot timpul. O intamplare – noi ne pregateam de prima vizionare pentru “Arlechino moare?” cu directorul teatrului. In sala noastra de repetitii fusese pus un marcaj de decor care ramasese dintr-un alt spectacol si noi am zis ca asta o sa fie decorul nostru, vechi, din placaj, ni-l lasasera noua. Aveam geamuri, usi, camere si noua ne folosea. Seara ne-am dus sa facem o ultima repetitie si cand am intrat acolo am gasit podeaua goala. Decorul fusese strans si aruncat! In noaptea aia, Antoaneta s-a ambitionat si toti am refacut situatie cu situatie spectacolul si am gasit modalitati de a juca peretii si limita casei si tot ce era in interiorul ei, desi ele nu mai existau. Am muncit de la 8 seara pana la 4 dimineata. Dar am dat vizionarea si spectacolul a intrat in repertoriul teatrului. Si a ramas asa.Fara pereti, si ferestre si cadre.Constrangerile ne-au facut mult mai inventivi. Daca vrei sa faci ceva, nu te poate opri nimic. Orice obstacol imbogateste drumul si semnificatia lucrurilor.

Antoaneta Cojocaru: O alta intamplare: pentru “Pescarusul”, mi-am dorit sa se inteleaga foarte clar ca intre actele trei si patru trec trei ani si am construit pe muzica un moment de miscare, fara vorbe, de patru minute. Intr-un sectacol, muzica nu a mai intrat pentru ca s-a defectat ceva la sunet.Nu puteam vorbi intre noi. Dupa cateva secunde de panica care ni s-au parut o eternitate, toti au decis impreuna deodata sa facem momentul fara muzica si am pornit spre locurile noastre, avand ca suport numai respiratia noastra.Am fost extrem de atenti unii la altii si patru minute publicul nu s-a miscat. Daca nu am fi fost cu adevarat o echipa nu ar fi fost posibil un asemenea moment. A fost magic. O alta intamplare de la “Arlechino moare?” : Exista o replica in spectacol in care spun “ sunt foarte nefericit?” si la o reprezentatie, am intrebat in sala daca mai e cineva nefericit. Spectatorii au avut atata incredere in noi, incat au inceput sa ridice mana unul cate unul pana la ultimul. Astfel intre scena si sala a fost posibil un transfer extraordinar. Uneori mi se pare ca am cea mai frumoasa meserie din lume si incerc sa nu adorm in ea.

Consiergo: Ce evenimente culturale ati putea recomanda clientilor Consiergo?
Adrian Ciobanu: “Arlechino moare?” de la Teatrul Bulandra! Sunt spectacole frumoase in Bucuresti, se pregatesc mereu premiere.pe 27 si 30 mai la Teatrul Metropolis sunt primele reprezentatii cu “Paganini” un spectacol de un regizor american Mick Davis, ce a facut un film la noi “Modriliani”. “Omul cel bun din Seciuan” de la Bulandra Icoanei, “Cea mai puternica” la Sala Noua a Teatrului de Comedie, “Pescarusul” care se joaca pe 31 mai la Teatrul Bulandra. Se mai pregateste un spectacol deosebit la teatrul Foarte Mic dupa cartea “De ce fierbe copilul in mamaliga?” acum el se va numi “Aglaia” . Sunt multe formatii minunate care canta la noi si pot sa recomand “Arlechin Jack” vor canta la Club Control si “Division of Joy”.
Antoaneta Cojocaru: Eu le-as recomanda niste artisti mai mult decat spectacole, de exemplu sa mearga sa vada un spectacol cu Alina Cojocaru. Le recomand actorii teatrului Bulandra. De asemenea, sa merga la spectacolele in care joaca doamna Oana Pellea, “Scaunele” , ” Oscar si Tanti Roz” sau “N(AUM)”. Sa vada spectacole din afara tarii si sa vina la spectacolele noastre din Laboratorul de la Bulandra. Le-as mai recomanda sa mearga la teatru cerand mult, sa isi aduca aminte ca teatrul are legatura in special cu arta si ca daca il vor privi astfel si vor alege spectacolele care se inscriu in asta, vor primi mult mai mult, vor primi o experienta. In plus, ne vor ajuta si pe noi, artisti sau institutii, sa nu ne pacalim.